Durerea fizică e incontestabilă, este reală. Când durerea sufletească te copleșește, nu o poți opri, tocmai pentru că este imaginară. Dacă durerea sufletească îți apasă pieptul, îți încețoșează mintea și îți ia liniștea, durerea fizică te readuce în corp, te aduce în realitate. Când simți că sufletul e în agonie, atenția ta este într-o lume imaginară, pe care mintea ta o creează mereu, dar când durerea fizică apare, lumea ta imaginară se disipă, cel puțin pentru o vreme.

Tendința este să crezi că durerea fizică îți distrage atenția de la suferința sufletească, pe care o consideri reală și importantă. Această credință îți va menține starea de durere, tocmai pentru că nu este corectă. Realitatea este atât de puternică încât este capabilă să-ți întrerupă imaginația, însă credința este chiar mai puternică și va găsi mereu o cale logică prin care să-și mențină importanța în mintea ta. Trezirea la realitate ar trebui să fie simplă în acest caz, iar până nu se întâmplă, nimeni și nimic nu te poate scoate din această suferință inutilă.

Plăcerea fizică face parte tot din realitate și e firesc să o cauți însă ea vine cu alte lecții. Plăcerile te fac să zbori, dar dacă ai agățat de tine bolovanul durerii, nu te vei ridica de la pământ. Când sufletul e în suferință, plăcerea nu este soluția, cum nici durerea nu este. După ce reușești să faci distincție între realitate și imaginație, după ce înțelegi sursa și motivul emoțiilor tale, vei putea păși ușor.

Autor: Dan Calotescu