Dependențele pot fi de orice natură, de la mâncare până la obiceiuri și chiar credințe. Orice comportament la care nu poți renunța măcar pentru o vreme este o dependentă. Toate aceste comportamente au în spate niște credințe ce dau senzația de siguranță și de firesc. Credințele, care alimentează repetarea unui comportament ce nu poate fi întrerupt, sunt apărătorii care fac persoana să nici nu identifice pericolul acelei dependențe.

   Prima fază a dependenței este ignorarea acestei posibilități. “Pot să mă opresc când vreau.” Soluția este simplă, propune-ți o pauză și observă cum te simți!

   A doua fază, odată observată înclinarea către un obicei, începe minciuna de sine. “Nu e o mare problemă.”

   A treia fază ar fi justificarea. “Și alții o fac și nu pățesc nimic.”

   Faza a patra încercarea de a trăi cu dependența.  “Nu mă afectează.”

   Ultima fază este cea în care emoțiile te chinuie fără să înțelegi clar de ce, iar corpul se îmbolnăvește sau se deteriorează. Aici apare fatalitatea și acceptarea situației ca pe ceva ce ți s-a întâmplat și nu ca pe ceva creat de tine. Majoritatea se opresc aici.

   Revenirea este mult mai dificilă, dar cu motivația potrivită și cu ajutor se poate realiza.

Autor: Dan Calotescu