Cuvintele exprimă doar lucruri distincte de aceea nu există unul pentru tot ce este. Oamenii de știință îi spun Univers, iar oamenii spirituali Dumnezeu, însă nici un cuvânt nu poate exprima totalitatea așa cum este de fapt. Când spui Univers, nu incluzi sentimente, gânduri sau conștiință, tot așa cum Dumnezeu nu simbolizează spațiu, mișcarea elementelor sau energie. Acesta este unul dintre motivele pentru care înțelegerea și gândirea au limitările lor și nu pot exprima realitatea așa cum este ea, singură, unică și neîntreruptă. Gândirea tinde să separe evenimente, lucruri și energii, iar apoi să le numească și să le considere distincte. Această formă de inteligență este extrem de redusă în comparație cu inteligența universală sau divină, cea care este totul și face totul. Limbajul este limitat la logica umană care folosește subiect și predicat. Este greu de exprimat printr-o astfel de structură ceea ce vreau să spun, dar aș spune că această totalitate despre care vorbesc, pe care o consider inteligența absolută, este și creația și creatorul. Nu vreau să inventez cuvinte, așa că voi numi această totalitate unică și neseperată, Inteligență. Pentru mine Dumnezeu este un verb și nu un substantiv, este acțiunea care face materia, energia, iubirea, întreaga existentă. Nu este perceptibil pentru că nu există, transcende întreaga existentă, însă nu e absent. Este vorba de acel lucru care îți crește ție părul acum, este energia concentrată în materia care formează neuronii tăi și care a comandat acelor celule să se comporte astfel încât să-ți transmită informațiile în corpul tău. Bănuiesc că nu tu ai făcut asta cu voința și gândirea ta pe care pui așa de mare preț.
Acceptând divinitatea, sub orice formă găsești potrivit pentru tine, te vei elibera de povara responsabilității întregii tale existențe și de nevoia de a controla ce nu poți. Vei înțelege că ești doar un mic punct din întreaga imagine, punct fără de care imaginea nu ar fi completă.

Autor: Dan Calotescu