Etichetele se pun pentru a simplifica și astfel înțelege oamenii. Nevoia de a cuprinde cu înțelegerea mediul și societatea vine din frica de necunoscut. Acceptarea limitări minții, nu este o alternativă pentru o entitate ce se vede mereu în pericol și distinge riscurile din multitudinea de șanse. Complexitatea unei persoane este atât de dificil de decodat încât preferăm s-o simplificăm la nivelul la care se poate descrie în câteva cuvinte astfel se creează senzația de siguranță venită din aparenta înțelegere. Așteptările se învârt apoi în jurul etichetelor, iar orice acțiune sau atitudine ce poate fi identificată sub una dintre etichetele date inițial este remarcată și creează o senzație de confort prin întărirea numelor ce caracterizează acea persoană. Astfel oricare ar fi caracterizările date unei persoane, fie ele bune sau rele, vor crea o senzație de încredere față de ea. De exemplu: “Este mincinoasă, dar mă aștept la asta așa că e în regulă.” Sau: ” Este nervos și mă ceartă mai mereu, dar așa e el, m-am obișnuit.”
Complexitate unei persoane creează dificultate în a se înțelege chiar pe ea însăși, așa că tindem să ne și auto etichetam, iar apoi slujim aceste etichete de parcă nu avem voie să fim altfel în nici o alta situație. Ne limitam dezvoltarea și chiar experiențele pe care le avem cu această gândire prefabricată.
Caracterizările date de aceste etichete ne influențează mai mult decât vrem să credem chiar dacă acceptăm sau nu eticheta pusa de alții. Vrem să credem că nu ne influențează, dar chiar și gândurile prin care negam acea etichetă reprezintă o justificare și o formă indirectă de acceptare a caracterizării ce ni s-a pus. Pentru a putea fi cu adevărat neinfluențat de opiniile oamenilor ai nevoie de retragere și izolare față de orice persoană ca apoi să cauți răspunsuri la întrebările tale despre propria identitate. Rolul izolării este ca răspunsurile pe care le găsești să nu aibă nici o legătură cu ceilalți și ca persoana pe care o găsești în tine să nu fie nici în slujba dar nici împotriva celorlalți. Izolarea te poate ajuta să găsești scopuri care te împlinesc pe tine fără să conteze părerea celorlalți. Așa poți afla daca vrei mașina sau casa sau ocupația pentru tine sau pentru a impresiona. Scopul nu este izolarea totală față de oamenii din jurul tău, ci necesitatea liniștii. După ce ai dialog sincer cu tine vei devenii o companie mai plăcută și pentru cei care contează din jurul tău. Izolarea este un exercițiu mult mai dificil decât pare la prima vedere, iar autenticitatea fiind maximă dialogul cu tine este periculos de dur.
Când ieși din această izolare vei știi mult mai multe despre tine, iar etichetele altora te vor face sa zâmbești.
Autor Dan Calotescu