Oamenii vor confirmarea că ceea ce fac este bine, ei nu-și doresc evoluție personală. Vor să fie acceptați așa cum sunt, vor validare. Practic vor să fie iubiți necondiționat.

   A-ți plăcea comportamentul și atitudinea cuiva, nu atrage după sine iubirea față de acea persoană, la fel cum, iubirea nu dispare când nu îți place persoana. Aparent sunt legate, de aceea căutăm validare în ceilalți. Există o senzație de interdependență, dar asta nu are legătură cu iubirea, ci cu egoismul.

   Cât de mult îți place cineva, este o părere personală, care are legătură cu propria satisfacție. Iubirea ține cont de mulțumirea celuilalt, sunt două componente opuse, dar care dau senzația că ar fi unite.

   Oamenii nu se schimbă din iubire, fiindcă iubirea nu cere, doar oferă. Schimbările se fac doar din grijă de sine, chiar și atunci când vrei să faci pe plac cuiva, o faci ca să obții colaborarea celuilalt. Când ești plăcut de ceilalți, te simți bine astfel devii și tu o persoană plăcută. Suntem animale sociale și ne influențează societatea în care trăim, dar adevărata împăcare cu cine ești vine din interior.

   Separând clar, iubirea de satisfacția personală, va dispărea senzația de neiubire atunci când comportamentul nu este acceptabil. În acest caz, dacă vei schimba comportamentul pentru propriul beneficiu, o vei putea face fără suferință.

Autor: Dan Calotescu