Meditația nu are scop, însă dacă ar fi să găsim o motivație, aceea ar fi trezirea la realitate prin atenție permanentă. Antrenarea atenției se poate obține prin exerciții de meditație, dar nu numai. Când meditația are o temă, te ajută să te îndrepți către direcția dorită, dar ce obții cu adevărat este un altfel de a trăi.

   Atunci când faci genuflexiuni îți întărești picioarele, dar în decursul unei zile folosești aceeași mușchi ori de câte ori mergi, te ridici sau te așezi pe un scaun și așa mai departe. La fel, meditația este un antrenament nu este un medicament. Poți să o întrerupi sau poți să reîncepi, nu are o rețetă. Meditând îți exersezi atenția către realitatea prezentă, iar dacă reușești să extinzi acest comportament pe întreaga zi, vei observa cu adevărat beneficiile meditației.

   Când meditezi pentru un scop anume, este doar o justificare, pentru mintea ta care altfel nu va întreprinde nimic. Mintea caută mereu un sens, iar ca să poți începe să pășești în realitate, ai nevoie să-i oferi minții o motivație pentru exercițiul pe care îl faci. Dacă te limitezi doar tema meditației și nu extinzi înțelegerea prin a obține o viață trăită cu atenție, vei rata scopul meditației.

   Este greu de explicat scopul meditației fiindcă nici o minte nu-l poate accepta. Mintea fiecărui individ a creat o lume proprie, începând cu eu-ul și continuând cu toată percepția analizată prin prisma acelui “eu”. Meditația tinde să întrerupă percepția eu-lui și atunci mintea v-a bloca acest proces pentru a-și conserva creația.

In concluzie, am putea spune că nu există un scop, însă poate avea ca rezultat trezirea.

                                                                       Autor: Dan Calotescu