Mintea umană în toată complexitatea ei nu face decât să urmeze programul ei inițial adică supraviețuirea. Toate preocupările începând de la creativitate, artă și continuând cu ingeniozitate cu invenții; mega construcții, mini construcții și tot felul de construcții, toate urmăresc cele trei coduri de supraviețuire pe care le au toate organismele vii, începând cu cele mai simple celule și până la grandiosul om. Toate se învârt în jurul supraviețuirii adică hrană, adăpost și perpetuarea speciei.

   Hrana știm cu toții ce înseamnă și am făcut din ea un întreg concept începând cu arta culinară și terminând cu mâncarea din mers, mâncarea proastă, ieftină și practică. Am dezvoltat dezechilibre: bulimie, anorexie, obezitate, știm ce am făcut cu hrana.

   Adăpostul implică pe lângă o casă, siguranță și haine și știți ce am făcut și cu acestea, începând de la arhitectură de cea mai înaltă calitate și spectacole de modă în care am îmbrăcat anorexii, la alarme inteligente pentru casă, poliție și armată, până la dormitul pe străzi în haine rupte, acoperit cu ziare și mâncat din gunoaie. Aici nici măcar nu recunoaștem că activitățile noastre implică dezechilibre mentale serioase, începând cu războaiele și terminând cu construcții inutile. Însăși faptul că locuința are camere cu destinație specifică și cu nume arată un dezechilibru.

   Perpetuarea speciei s-a transformat în cea mai ciudată formă. Știți ce am făcut cu ea de la arta de a face dragoste până la violuri, violuri plătite sau prostituție cum vreți s-o numiți, am făcut din această frumoasă și simplă activitate o distorsiune până și un tabu, trebuia să fie ceva mai mult decât o altă bucurie a vieții. Așa s-au născut boli, infertilitate, impotență, dependență și tot felul de traume.

Toate aceste exagerări au apărut datorita panicii născută din dorința fiecărui individ de a fi mai bun decât ceilalți. Încercăm sa ne dominam unii pe alții de la naștere și pana la moarte uitând că supunerea are rolul ei.

   Suntem animale sociale dar spre deosebire de alte specii de acest fel, noi oamenii trăim cu neîncredere unii față de alții, așa că și ierarhizarea noastră nu ne oferă liniște atunci când suntem în postura de supunere, așa cum se întâmpla la alte specii. Lipsa de încredere pleacă din faptul că ne credem în total control astfel și dominarea trebuie sa fie absolută, lucru care este imposibil, dar se tot încearcă de mii de ani. Paradoxal în spatele acestei dominări sunt intenții bune, nimeni nu vrea creeze suferință, doar vor să se poziționeze în situația în care nimeni nu poate să le creeze lor suferință. Și astfel se creează o suferință generala și distorsiuni ale simplei și frumoasei realități.

Autor: Dan Calotescu