Pasiunea se simte atunci când îți dorești pe cineva pentru nevoile tale. Deși pare că ceea ce simți este iubire pentru persoana dorită, totuși poți observa că ceea ce vrei este ca ție să-ți fie bine.
Grijă și iubire de sine, pasiunea pentru altcineva, este. Cum ar zice Yoda.
Totuși îți place să fi dorit și te simți bine când cel care te dorește este posesiv și nu vrea să te împartă. Astfel te vezi mai valoros, așa că poți să te iubești și să te îngrijești mai mult acum, simțind valoarea ta crescândă.
Pasiunea se manifestă prin dorința de a consuma obiectul sau persoana dorită. Când spun a consuma mă refer la propriu pentru alimente și la figurat când vorbim despre persoane. Impulsul de a săruta pe cineva este pasiune, pe când iubirea se simte și la distanță. O îmbrățișare poate fi dorință dar și dăruire. Este, dacă vrei, exprimarea fizică a iubirii. Cel care sărută este cel care are dorința pentru cel sărutat. Fie că este pe frunte sau pe organele genitale, sărutul exprimă pasiunea pentru cel sărutat în funcție de tipul de dorință. Cel sărutat observă adorația primită și se simte valoros și important. Acest lucru construiește în cel sărutat încrederea în sine și îi crește capacitatea de grijă de sine. Astfel un act egoist care urmărește satisfacerea impulsurilor născute din pasiune, poate ridica și consolida în celălalt, iubirea și prețuirea de sine, acceptarea și chiar admirația propriei persoane. Sărutul reciproc simbolizează dorință reciprocă și este cel care poate măsura, dacă vrei, intensitatea și calitatea pasiunii celor doi.
Se înțelege într-o oarecare măsură simbolul și încărcătura pe care o are sărutul așa că este folosit în multe situații în mod trivial sau impus, pentru a crea o impresie falsă sau chiar pentru a încerca dominare și supunere.
Sărutul inelului sau al mâinii se practică pentru a arăta adorație față de o persoană sau o funcție și nu vine din pasiune reală, ci se întâmplă din nesiguranța și dorința bolnavă a unora de a încerca să se simtă importanți. Astăzi este mai rar întâlnit actul în sine, dar am rămas cu salutul: „ sărut mâna”. Se mai trivializează acest act superb de exprimare al pasiunii prin salutul: „te pup”. Salut care nu numai că nu vine din pasiune, dar de cele mai multe ori, cel care salută astfel, nu ar face actul. Sărutul icoanelor sau al altor obiecte de cult, este o profanare dublă. Odată a actului sărutului care exprimă o superbă pasiune carnală și în al doilea rând față de obiectul de cult care ar trebui să-ți inspire divinitatea în infinitatea sa și nu un act care simbolizează însăși agățarea de ceva trecător.
În sex, sărutul organelor genitale este și el trivializat de multe ori, astfel a ajuns ca în limbajul cotidian să fie ceva jignitor. Datorită felului distorsionat de a-l privi, acest gest de senzualitate a ajuns să fie confundat cu umilință, supunere sau datorie. În realitate acest gest transmite pasiunea și dorința celui care sărută, fiind un act egoist din care cel sărutat primește încredere și prețuirea de sine. Fiind vorba despre sex amândoi vor avea bineînțeles excitație erotică manifestată fizic, deci vizibilă clar.
Când manifestarea pasiunii se face din frică și nu din dorință reală, aduce prejudicii mari sinelui, coborându-și valoarea în proprii ochi.
Pasiunea este o alta forță a naturii cu care nu e de joacă. Are capacitatea de a te ridica, simțind trăiri înalte și tot ea poate să te coboare în suferință acută. Fiind o stare simțită puternic în corp, apare confuzia între iubire și pasiune. Sentimentul de iubire față de persoana dorită, se intensifică în mod firesc. Este normal să vrei binele persoanei dorite, iar asta te face să simți mai clar iubirea către ea. Însă, această forță a naturii poate fi la fel de distructivă, atunci când obiectul adorației nu este aproape. Suferința născută astfel nu apare din iubire, ci din grija de sine. Iubirea oferă altora grijă, pe când pasiunea o cere pentru sine.
Pasiunea oferă senzații unice tocmai pentru că este un sentiment egoist, care poate să îndepărteze umbrele fricii și rușinii, eliberând astfel iubirea din noi.
Autor: Dan Calotescu