Pe măsură ce crește abundența, crește și senzația de insuficient. Sărăcia nu te duce la faliment, ci pofta mereu crescândă de mai mult. Sclavia zilelor noastre nu ar fi posibilă fără încurajarea permanentă a cetățeanului către mai mult și mai bun. Crearea de concepte și obiecte care se pot obține prin intermediul banilor, face posibilă cumpărarea timpului și energiei oamenilor, care constituie de fapt însăși viața lor. Trăim într-o eră a tehnologiei în care mașinile au preluat marea parte a muncii și cu toate astea timpul de muncă nu a scăzut deși era firesc să se întâmple așa. S-a modificat societatea astfel încât omul să nu fie eliberat de muncă, ci parcă este mai ocupat și mai îngropat în preocuparea pentru tot ce înseamnă generarea de resurse existențiale.  Imaginați-vă o lume în care timpul necesar pentru muncă ar fi doar de două ore pe zi, iar sursele de informare nu ar mai stimula consumul. Puteți să vă închipuiți o astfel de lume? Ei bine ar fi oamenii aproape liberi, iar asta înseamnă timp pentru a trăi, timp pentru a simți și timp pentru a înțelege. Acest lucru ar duce la o frăție a oamenilor și ar dispărea asupritorii, ce mai, ar fi un dezastru.

                                                                                           Autor: Dan Calotescu