Observarea faptului că acțiunea aduce consecințe, a făcut ca toate religiile să practice sacrificiul. Era forma de înțelegere la care ajunseseră oamenii până atunci, indiferent de locul și cultura lor. Legea talionului din codul lui Hammurabi, a fost cea care a declanșat renunțarea la sacrificii, cu aproape 1800 de ani înainte de Isus. Aducând echilibrul dintre faptă și pedeapsă a condus lumea către renunțarea la aceasta acțiune extremă. Totuși, credința sacrificiului fiind veche și puternică, au fost nevoie de 2000 de ani și de sacrificiul suprem a lui Isus ca să poată da naștere unei noi credințe fără sacrificare de vieți.
De atunci lumea a evoluat, dar păstrează în continuare credința că o acțiune are obligatoriu un răspuns, iar dacă acesta nu apare imediat, tindem să purtăm cu noi vina sau meritul. Atunci când ne simțim vinovați, iar pedeapsa nu apare imediat, o așteptăm trăind cu umilință. Modestia, umilința și simplitatea sunt considerate un stil de viață moral și firesc. Cei care își doresc mai mult sunt făcuți să se simtă vinovați. Suntem educați să credem că acea faptă vinovată trebuie urmată de o pedeapsa, iar dacă nu știe nimeni că merităm să fim pedepsiți, ne pedepsim singuri. Ne pedepsim acceptând lucruri care nu ne plac, prefăcându-ne că ne plac. A tolera anumite situații pe care nu le preferi este în regulă, dar a te preface că îți plac este pedeapsă. Este auto-umilire și nimeni nu va putea să te umilească cum o faci tu, pentru că realmente nimeni nu poate. Umilința ne duce cu gândul la orgoliu, dar în acest context nu au nici o legătură. Ne sabotam propriile oportunități, limitându-ne ambițiile și dorințele, pierzând încet propria identitate. Această atitudine de umilință ne face să ne simțim superiori din punct de vedere moral. Dacă ești inteligent și vorbești la nivelul inteligenței tale înseamnă că ești arogant, dacă ești productiv și acumulezi bogății, înseamnă că ești avar, dacă citești și știi multe înseamnă că faci pe deșteptul (lucru care aparent este ceva rău). Însă dacă ești prost, needucat și incapabil, dar umil înseamnă că ești bun. Observă cineva distorsiunea? În această gândire colectivă este într-adevăr o provocare să fi autentic.
Tot ce ai de făcut este să spui că nu preferi situația atunci când este cazul. Treci prin ce ai de trecut, dacă așa ai ales, dar ca să te cunoști, doar spune că nu îți place. Să nu te prefaci! După ce spui ce nu îți place, mintea ta va găsi soluții, poate și răspunsuri la motivele care te-au făcut să nu-ți placă. Dar dacă te prefaci, nimeni nu va știi, nici măcar tu. Atunci când te prefaci un pic aici, un pic dincolo, uiți de tine și nu te mai găsești. Nu mai știi ce îți place și ce-ți dorești, doar pentru că te ai prefăcut puțin aici, puțin acolo. Atunci când te prefaci puțin, ți se pare că ai câștigat sau doar ai avut bun simț și nu te-ai pierdut, fiindcă știi tu cine ești cu adevărat. Asta e capcana, picătură cu picătură se face marea. Pe cât de simplă pare soluția pe atât de dificil este s-o pui în practică. Doar atunci când te decizi să fii sincer vei realiza că nu știi cine ești și mai ales nu știi ce-ți dorești fără să conteze părerea altora. Societatea încurajează să te pierzi prin falsitate și ridică la rang de bune maniere, politețe și bun simț această prefăcătorie. În același timp îi condamnă pe cei care sunt sinceri și spun ce îi deranjează la o anumită persoană sau situație. Fiecare dintre noi suntem înconjurați de persoane și facem parte din diverse grupuri. Dacă ești cu adevărat curajos, pentru că din păcate așa trebuie să fii ca să rămâi autentic, te vei trezi singur, iar persoanele care declară că te iubesc vor fi ultima redută. Ei vor fi ultimii care îți vor cere să te prefaci, așa că izolarea va părea unica soluție ca să afli cine ești.
După regăsire te vei întoarce între oameni. Poți să te izolezi în fiecare zi puțin, revenind în scurt timp la viața ta cotidiană sau poți s-o faci pentru o perioadă mai lungă. Indiferent cum reușești să petreci timp cu tine, ajută. Dacă totuși ai șansa de a avea lângă tine persoane care te iubesc și care îți permit să fii autentic, nu le da drumul! Sunt persoane valoroase cu adevărat, care probabil se apropie sau chiar au reușit să afle cine sunt. Altfel, oricâtă iubire ar simți cineva către tine, nu te va înțelege și nu te va putea ajuta.
Autor: Dan Calotescu