Simți că te iartă cineva dacă te pedepsește.  Altfel, te lasă cu vina și e mai dureros.

   Vina este o construcție veche, care a avut la bază dorința de a civiliza lumea, de a crea societăți unite și prospere. Conceptul de vină urmată de pedeapsă, este o formă simplă de gândire, dar care a reușit să intre în mintea oamenilor tocmai prin simplitatea ei. Acest concept aduce în continuare beneficii, contribuind la crearea și menținerea civilizației. Pentru o viață colectivă, trasarea de reguli ajută, dacă membri societății înțeleg rolul și rostul acelor reguli. Împingerea și forțarea regulilor prin vină și pedeapsă, deși necesară la începutul civilizației, nu este o soluție pe teren lung tocmai datorită confuziei creată la nivelul individului.

   Firescul cu care este privită vina, ajunge să tulbure gândirea și simțirea. Vina a ajuns să fie considerată un sentiment. Normalitatea cu care privim vina, a transformat acest concept în senzație, ajungând să se confunde cu un sentiment.

   Vina este doar o idee creată de cei care au făcut reguli. Acele reguli au fost gândite cu toată bunăvoința, dar ca și vina sunt doar niște concepte. Regulile dacă sunt acceptate de membri societății își fac mult mai bine treaba decât dacă sunt impuse. Însă uneori acele reguli nu sunt în favoarea majorității și au nevoie să fie impuse.

   În natură șeful de haită, cel care impune regulile, are în vedere binele întregului grup și are responsabilitatea, motiv pentru care grupul este recunoscător și se supune fără să fie nevoie de impunere. Agresiunea pe care noi o vedem la animale, este doar o formă de a stabili cine merită să conducă.

   Mintea umană dotată cu imaginație, respectă doar parțial legile naturii, astfel că regulile au avut nevoie să fie forțate. Astfel, sentimentul de vină s-a născut, a crescut și a devenit parte firească din gândire, deși este o construcție. Dacă respectarea regulilor ajută în mare măsură, vina nu ajută, mai ales când creează senzația de sentiment. Tot ce va face un individ care simte vină, va fi să scape de acel sentiment și nu va dori să corecteze eventuala greșeală.

   Pedeapsa pare să te spele de vină, ceea ce e absurd. Un rău nu corectează un alt rău. Totuși cel ce simte că are o vină se liniștește prin pedeapsă, lucru care demonstrează distorsiunea gândirii prin vină. Poți să-ți asumi greșeala și fără să te simți vinovat. Poți să corectezi ceva ce ai greșit urmărind repararea greșelii și nu spălarea de vină.

   Nu aș elimina conceptul de vină, ci doar sentimentul de vină. Confuzia este de evitat și nu asumarea responsabilității.

                                                                         Autor: Dan Calotescu