Ne dorim căsătorie, pentru că vrem să securizăm ceva ce ne place acum. Agățându-ne așa, tindem să pierdem în timp, acel farmec care ne-a făcut să ne dorim căsătoria.
Căsătoria este un contract prin care se începe o construcție. Se pot construi case, afaceri și tot felul de proiecte. Oferă într-un fel garanția că efortul depus împreună, va aduce rezultate mai bune decât dacă s-ar fi realizat de unul singur.
Pentru că inițial acest contract se face fără termen limită, alegerea partenerului se face cu mare atenție. Pe lângă calitățile antreprenoriale, va trebui să ținem cont și de materialul genetic al partenerului, pentru că un astfel de contract, duce de cele mai multe ori la moștenitori.
Având aceste implicații serioase, mai demult, aceste contracte erau supravegheate de părtiniți. În zilele noastre, nu numai că părinții joaca un rol simbolic, de consiliere cel mult, dar la găsirea partenerului se ignoră cam toate cele de mai sus, fiind înlocuite în mare măsură de îndrăgostire.
Este adevărat că din perspectiva naturii, îndrăgostirea apare pentru procreare și este suficientă în acest scop, însă un contract are mult mai multe elemente de luat în calcul.
Căsătoria este un contract recunoscut în mod legal și are toate implicațiile pe care le poate aduce orice contract semnat. Dacă atunci când semnam orice contract serios, îl citim cel puțin, poate chiar consultăm un avocat sau doi, semnarea căsătoriei se face fără a citi, sub euforia unui eveniment de distracție (distragerea atenției), cu o minte lipsită de claritate. Dacă cumva se pune problema discuției implicărilor legale, eventual semnarea unor clauze anterioare căsătoriei, se consideră lipsă de dragoste. Iubirea fiind motivul inițial al căsătoriei, un precontract pune în pericol relația celor doi.
Îndrăgostirea nu necesită și mai ales nu răspunde bine la contracte. De ce sa le combinam?
Iubirea adevărată poate semna un contract cu claritate, doar că iubirea despre care vorbesc are nevoie de ani și experiență împreună.
Autor: Dan Calotescu