Această carte a început ca un gest egoist, fiindcă am scris-o pentru mine, dar, probabil, va atinge câțiva oameni, astfel experiența vieții lor va fi mai bogată. Cel puțin asta am ajuns să îmi doresc. Niciun gest pe lumea asta nu este mai generos și altruist ca ceva ce se naște din egoism. Egoismul arată că îți asumi această viață și ai grijă de tine fără să lași greutățile tale pe umerii altora. Odată ce știi și poți să ai grijă de tine, inevitabil o să-i ajuți și pe cei din jurul tău, altfel nici nu ar trebui să-ți permiți să dai vreo mână de ajutor cuiva. Egoismul în sine este considerat ca fiind ceva rău, dar, în opinia mea, este singura cale către adevăratul altruism.

Dacă te lași să fii egoist cu adevărat și fără restricții, fie morale sau de orice fel, vei realiza că nu se poate. Vei realiza că iubirea de sine nu poate exista fără alte lucruri externe ție. Dacă duci sentimentul de iubire de sine la absolut, vei vedea că ești incapabil să te iubești. Iubești uniunea ta cu diverse alte lucruri sau oameni, dar nu pe tine. Odată ce ai consumat ciocolata pe care o iubeai și ea a devenit tu, nu o mai iubești sau dorești. Înțelegând dependența ta faţă de mediu vei extinde în mod firesc iubirea către exteriorul tău, iar limitele doar tu le poți impune.

În solitudine ajungi să-ți pierzi mințile, pentru că fără o altă minte care să îți întărească senzația că exiști, devii derutat și te dizolvi ca și minte rațională. Ai ocazia să te abandonezi vieții și să ștergi tot ce ai învățat, fără să uiți.  Nu vei uita cum să acționezi și să reacționezi în societate, doar că toate valorile care ți s-au dat prin educație se vor șterge. Dacă ajungi în situația de a-ți pierde orice speranță și alegi să continui să respiri, vei fi eliberat de frici ca apoi să fii inundat de viață și de tot ce înseamnă să fii viu. Vei simți mult și intens, pentru că te-ai eliberat de bariere și poți simți plăcerea și durerea cu aceeași deschidere și bucurie. Tot ce te împiedică să simți este speranța. Gândirea pozitivă, așteptările, visele și planurile de fericire îți formează frici iluzorii care te împiedică să trăiești adevărata existență. În realitate, vei lupta din răsputeri ca să-ți păstrezi speranța, fiindcă te gândești că nu mai este nimic dincolo. În acest caz, poți încerca să înțelegi și să renunți la valorile care te fac să suferi inutil. Este un proces lung și anevoios, dar nu imposibil. Orice realizări faci astfel îți vor îmbunătăți experiența vieții. Este ca și cum încerci să intri într-o apă rece încet, încet, cu pași mici și fiecare centimetru de apă este o luptă. Unii reușesc să intre cu tălpile, alții cu picioarele și ajung să se scufunde cu tot corpul sau renunță să mai înainteze la un moment dat rămânând parțial scufundați. Stând în apă doar cu picioarele nu vei putea înota. Vei fi suferit fără să simți senzația de plutire pe apă. Sau poți să te arunci în apă dintr-o dată. Cei care au intrat în apă rece de mai multe ori știu că săritul în apă este soluția optimă.