Durerea și suferința ne îndreaptă atenția către spiritualitate, către înțelegeri, către tot ce se poate afla despre lumea asta. Unii aleg să nu o facă, pentru a nu arăta slăbiciune, dar toți oamenii trec prin suferință și durere. Societatea din care provenim a permis femeilor să fie sensibile și să poată arăta slăbiciune, iar bărbații trebuie fie puternici și mereu orientați către putere, către luptă pentru a învinge.

   Suferința interioară nu se poate învinge cu luptă. Dacă, în exteriorul nostru, e de așteptat uneori să luptăm, în interior este nevoie de o altă abordare, una de supunere. În trecut oamenii cu toată simplitatea lor s-au supus zeilor, fiindcă era nevoie de un echilibru de putere și responsabilitate.

   Împlinirea se poate descoperi prin supunere adevărată, o poți simți prin abandon în fața vieții, a divinității, a universului, față de ceva superior ție.

   Prin îndrăgostire, apare o formă de supunere față de persoana pentru care simți atracție. Pentru o perioadă, apare această deschidere și încredere fără de care nu te-ai mai împerechea. Este o programare prin care natura din tine îți transmite mesajul de a face copii cu persoana respectivă. Apoi îndrăgostirea trece, pentru că natura și-a atins scopul.

   Înțelegerea din ce în ce mai aprofundată a fenomenelor naturale din jurul nostru, a hrănit în mod firesc pragmatismul zilelor noastre și ne-a îndepărtat de această spiritualitate primitivă. Acum este momentul să găsim o spiritualitate contemporană. Supunerea este cheia și când spun supunere nu mă refer la umilință sau obediență oarbă, ci mai degrabă la încredere și la eliminarea senzației de control total, pe care oricum nu-l avem.

   Descoperirea abandonului prin încredere și a iubirii curate, poate aduce multe beneficii în zi de zi, unde iubirea este amestecată cu pasiune, cu atașament sau cu admirație. Acest abandon despre care vorbesc poate aduce calm și seninătate, chiar dacă în curcubeul sentimentelor tale există și frică, atașament sau dorință. Însă fără experimentarea iubirii curate, rămân doar sentimente precum gelozia, invidia sau ura, ce consumă posesorul lor.

                                                                           Autor: Dan Calotescu