Gândirea este un proces neîntrerupt, astfel creează o entitate numită, eu sau Ego.

Oricine a încercat vreodată să mediteze, a observat că este imposibil de oprit acest proces al minții.

   Cum ar fi ca și alte procese să aibă Ego?

O acțiune care se petrece neîntrerupt creează senzația de entitate, mai exact creierul nostru tinde s-o vadă ca pe ceva separat și îi atribuie un nume. Astfel vedem lumea înconjurătoare ca pe o serie de lucruri separate între ele, ceea ce ajută la înțelegerea mediului și ne permite să comunicăm. Transmiterea de informații a fost un mare pas în evoluția noastră și ne-a ajutat să urcăm în vârful lanțului trofic. Însă, atenția prea mare dată comunicării,  afectează percepția atât de mult, încât omul inteligent al zilelor noastre pierde din vedere orice nu are un nume.

   Vedem lumea printr-o rază îngustă și aceea are un filtru ce creează granițe între obiectele și procesele pe care le vedem. Separarea și atribuirea de nume, nu este de evitat, atât timp cât nu se pierde din vedere realitatea că totul este un singur proces.

   În limbaj, acest unic proces continuu și neîntrerupt, este numit Dumnezeu sau Univers. Dumnezeu ar fi mai corect după părerea mea pentru că include chiar totul, dar în zilele noastre se folosește Universul cu aceleași conotații. S-a ajuns la acest limbaj pentru că cei care nu sunt religioși evită să spună Dumnezeu deși sunt credincioși. Astfel, când spui că Universul ți-a dat o lecție, înseamnă că ești credincios. Până la urmă spiritualitatea este forma prin care reușim oarecum să vedem adevărul, însă confuzia apare imediat ce încercăm s-o punem în cuvinte și s-o explicăm.

                                                                     Autor: Dan Calotescu