Am început să scriu pentru a-mi face un pic de ordine în minte. Este o expunere a punctului meu de vedere și el foarte fluid, în permanentă schimbare. Eu văd viața ca un râu: uneori mai liniștit, alteori învolburat, mai are și câte o cascadă pe traseu iar eu sunt într-o barcă și vâslesc. Când e liniștit, vâslesc și reușesc să ajung unde vreau dacă este în direcția curgerii apei, alteori e învolburat și mă zbat cu lopețile mele cât pot, iar când dau de câte o cascadă și mi se pare că e totul pierdut, mă scoate apa la suprafață spălat și curățat de griji. Până la urmă, am ajuns să mă trezesc dimineața din pat și să mă întreb ce va fi nou azi, cu ce mă va mai surprinde viața. Am încetat să mă culc și să mă trezesc cu dorința de a controla totul, am acceptat rolul meu mic în luarea deciziilor și mă concentrez acum mai mult la peisaj. E mult mai frumos decât sentimentul de succes pe care ți-l dă obținerea unui țel și incomparabil față de un eșec considerat. Singurul eșec este când pierzi timpul cu grijile. Ele doar îți distorsionează realitatea.