Memoria are contribuția sa la crearea conștiinței de sine prin observarea neîntreruptă a propriei persoane și tot ea este cea care ne oprește din a face lucruri urâte, pentru că amintindu-ni-le, ne-am încărca conștiința, ceea ce ar aduce suferință personală perpetuă.
A trăi doar în prezent este un exercițiu bun, pe care l-am uitat odată cu lărgirea capacității de memorare și senzația de separare (ego-ul), dar este incompletă credința că centrarea la momentul prezent este un mod evoluat de a trăi. Am evoluat până aici și vom învăța să gestionăm această stare, fără să uităm importanta momentului prezent și fără să uităm de instincte și porniri, putem să integrăm mai bine cogniția în viața noastră prin acceptarea totalității. Astfel analiza neocortexului nu ne va mai crea suferință, sau oricum nu mai multă decât celelalte părți mai vechi ale creierului care sunt conectate la momentul prezent sau la supraviețuire.
Înțelegerea vieții prin cuvinte, cifre și alte simboluri împreună cu memoria sunt doar noutăți care ne iau prea mult din atenție. Nu sunt de evitat ci mai degrabă de înțeles mai bine. Sunt ca o jucărie nouă pentru un copil, este singura cu care vrea să se joace, ignorând celelalte jucării mai vechi, ce l-au făcut fericit până atunci și care de altfel l-au construit să fie cine este acum. Totuși în situații de criză, în funcție de gravitatea crizei, apelăm la părți mai vechi ale creierului până la cel reptilian când vine vorba de supraviețuire în situații de panică. Pentru ca și creierul nou al gândirii să se poată dezvolta, este nevoie să nu se coboare în situații de criză unde părțile mai vechi ale creierului intră în acțiune anulând parcă toată evoluția cogniției. Astfel e nevoie de siguranța integrității fizice și emoționale pentru ca și creierul gândirii să poată înfloririi și crește către potențialul său.
Lumea simbolurilor și a gândirii este puțin evoluată și decodează greșit foarte multe lucruri. Trăind doar la nivelul simbolurilor și încercând să rezolvăm probleme emoționale sau chiar de supraviețuire prin prisma acestor valori greșite, este rețeta pentru dezastru ce poate duce la depresii chiar sinucideri în condițiile în care viața unui om nu a fost niciodată mai ușoară și mai lipsită de pericole ca în zilele noastre. Decodarea defectuoasă pe care o face creierul gândirii duce la concluzii greșite, cum că am fi în dificultate. Mintea noastră ne spune uneori că suntem în situații disperate și o face printr-un limbaj primitiv, fără să acceseze emoțiile în adevărata lor natură, iar mesajul este atât de obsesiv repetat încât reușește să scrie chiar peste informația dată de creierul reptilian ce spune că supraviețuirea este totul. Limbajul este cheia către noi înțelegeri. Acesta este felul prin care gândirea decodează lumea înconjurătoare. Percepția realității nu poate fi pusă în cuvinte pe de-a întregul, pentru că vocabularul și gramatica nu au atins încă acea complexitate.
Studiul materiei ne-a adus la concluzia că la nivele subatomice ea este energie, deci energia, adică acțiunea, adică verbul creează materia, adică substantivul. Gândirea noastră este bazată pe limbaj, iar acesta este greșit ca și structură, astfel concluziile vor fi greșite. În realitate verbul creează substantivul. Ni se pare firesc să ne întrebam cine a făcut acțiunea și dacă nu găsim răspunsuri inventam sau credem invențiile altora, din simplul motiv că limbajul nostru o cere. Este atât de împământenit acest tip de gândire încât este dificil să se schimbe măcar puțin felul în care analizăm și procesăm realitatea.
Cuvântul „atom” își are originea în limba greacă și înseamnă indivizibil sau mai bine zis ceva ce nu mai poate fi tăiat sau scindat. Cu toate astea știința a depășit cu mult conceptul și a reușit să-l dividă încet, încet, până s-a ajuns la energie. Astfel a deschis drumul către o nouă era a gândirii umane. Tot ce rămâne acum este ca un fizician de nivel înalt să cunoască un lingvist de prestigiu și împreună să pună bazele unei noi gramatici adaptată înțelegerii cercetătorilor zilelor noastre. Un limbaj evoluat va împinge de la sine omenirea la nivele de conștiință mai înalte și va schimba prioritățile și valorile lumii. O altfel de înțelegere va schimba rapid concepte ce ne influențează substanțial experiența vieții cum ar fi eu-ul, divinitatea și ar crea o alunecare mai facilă dinspre frică înspre iubire, așa cum s-a întâmplat mereu, de la înțelegerea fulgerelor din cer și până azi.
Cu limbi străine noi învățate vin noi idei.