Ați observat că în interiorul gândirii noastre există un dialog, ca și cum am fi doi. Fiindcă mie îmi place să analizez lucrurile din perspectiva al sentimentelor, am denumit aceste două entități “eu judecata” și “eu iubire”. “Eu judecată” este partea minții, care luptă pentru supraviețuire și îngrijește această formă, iar “eu iubire” este conștiința care observă și îngrijește întreaga creație.

   Când „eu judecată” nu identifică pericol, dă cale liberă lui „eu iubire” care observă și savurează momentul în extaz. De cele mai multe ori, cei doi „eu” lucrează simultan ca într-un dans, în care fiecare aduce sentimentul său dând naștere la curcubeul de emoții pe care le simțim. Privind așa, poți să alegi eu-l care vrei să conducă dansul.

   Îndepărtarea totală a oricărui „eu” nu este posibilă și nici de dorit. Doar un dans între cei doi poate să-ți ofere experiența completă. Negarea oricăruia dintre ei, ar duce la dispariția dansului și a experienței vieții cu totul.

   Viața nu are nevoie să fie corectată, ea poate fi trăită, nu trebuie să fie trăită. Este o ocazie pentru tine s-o experimentezi și s-o simți, nu ești responsabil, ci norocos.

   Atunci când „eu judecată” se vede în pericol și nu face loc lui „eu iubire”, deciziile sunt din cele mai dure pentru persoana în cauză. Își va oferi toată frumusețea, pe care o are un om, în schimbul senzației de siguranță sub orice formă i se arată.

                                                                                                        Autor: Dan Calotescu