Printre multe alte lucruri, viața implică și luptă, adaptarea și modificarea mediului pentru supraviețuire, ca o continuă corectare a situațiilor și a mediului.
Dacă ai un mediu perfect și ești înconjurat de situații total sigure, nevoia de luptă și corectare a mediului dispare. Când această lume perfectă îți impune și o conduită adaptată, îți pierzi cu totul capacitatea și dorința de a mai lupta folosindu-ți abilitățile, imaginația și puterea. Deciziile tale vor fi înlocuite de regulile societății. La polul opus se poate găsi o societate haotică în care disperarea și lupta prin toate mijloacele este singura variantă. Nici această lume în care ești mereu preocupat de supraviețuire nu îți poate aduce bucuria de a trăi și posibilitatea de a avea timp să evoluezi dincolo de animalul în care trăiești.
Viața oferă echilibrul perfect, însă mințile oamenilor călăuzite de anumite ideologii tind să ducă lucrurile într-o extremă sau alta. De aceea dacă privim lumea, observăm că există societăți care se apropie de perfecțiune și tind întra-colo, iar altele care se scufundă în haos.
O societate perfectă omoară viața din tine, iar o societate haotică te omoară fizic. Niciuna dintre cele două extreme nu poate să ofere, ceea ce oferă natura simplu, firesc și fără efort. Ne-am îndepărtat atât de mult de valorile pe care le putem observa în jurul nostru în natură, ne-am construit niște ideologii și niște obiective care de multe ori constituie o luptă împotriva naturii. Toate acestea le-am realizat, odată ce am înțeles că avem o inteligență ce poate modifica situațiile, mediul sau orice ne înconjoară. Am simțit nevoia să folosim această forță, între noi și împotriva naturii, lucrul cel mai absurd pe care poate să-l facă o ființă inteligentă. Dar noi ca specie avem o inteligență tânără și încă învățăm prin consecințe. Să sperăm că aceste consecințe nu vor fi sfârșitul acestei specii și mai ales să sperăm că vom găsi calea prin care, vom fii bucuroși că trăim.
Viața creează viață din abundență, din mult, pierde mult dar tot rămâne cu mult, așa că noi ca specie facem parte din viață. Suntem una din încercările vieții, iar dacă priviți atenți la evoluția vieții pe pământ puteți observa câte specii au fost înlocuite de alte specii. Viața își urmează cursul, evoluează și am observat cum.
Mintea umană tinde să-și conserve propria existență, pe când viața este o curgere și o modificare constantă a formelor prin care se manifestă. Puteți s-o numiți moarte și naștere, puteți s-o numiți cum vreți, este doar o modificare a formelor. Mintea vrea să țină în loc această curgere continuă, crezând că o va putea face vreodată, de parcă dorește să modifice inteligența vieții.
Aici apare problema și așa au câștig de cauză oamenii credincioși și vor pierde cei care sunt doar logici în concluziile lor, deși ambii pleacă de la premise false. Felul în care oamenii religioși abordează viața este încă unul primitiv, dar este mai sănătos decât abordarea cinică și fără substanță a oamenilor ce se vor a fi educați. Căci și inteligența lor primitivă și ea de altfel, nu face decât să încerce să domine prin agresiune mediul și mod paradoxal vor să salveze planeta.
Inteligența este cadoul vieții și este o armă de supraviețuire a organismului în mediul său natural. Ea nu este și nu poate să fie folosită pentru a organiza și conduce existența pe pământ și cu atât mai mult în univers. Faptul că înțelegeam anumite aspecte ale vieții și că dorim să înțelegem mai multe, nu ne poate pune la conducere, dacă există vreo conducere. Inclusiv acest concept este o invenție umană. Tot ce încerc să spun este c-ar fi mai bine să folosim această inteligență în a observa mai mult și a încerca să controlăm mai puțin, pentru că dacă observi reușești să înțelegi complexitatea existenței ce nu poate fi înțeleasă încă, dar să o mai și controlezi. Probabil, înțelegând mai bine, va dispărea nevoia de control, nu știu, poate.
Această superbă inteligență umană știe cu siguranță un singur lucru: că acest corp în care trăiește va muri și nu poate să accepte acest adevăr incontestabil.
Ce așteptări poți avea de la o astfel de inteligență? Ce conduită de viață poate să îți ofere o inteligență care refuză ideea morții?
Prin faptul că refuză să se gândească la existența morții ajunge să refuze să vadă moartea ca pe un dar la fel ca și viața.
Autor: Dan Calotescu