Când grija pentru celălalt este inițiată de iubire, atunci și atenția la nevoile celuilalt devin prioritare. Nu poți oferi grijă reală cuiva, oferind ceea ce îți trebuie ție.

   Privind lucrurile din perspectiva celuilalt, îți creează o stare de nesiguranță. Aici intervine capacitatea ta de a oferi iubire. A iubi înseamnă și să ai grijă de celălalt, dar mai ales să accepți nevoia sa diferită de a ta, iar asta într-un fel, creează panică. Este ca și cum renunți la propria gândire, ca apoi să acționezi după voia altuia. Iată un alt fel prin care iubirea înseamnă abandon. Prin abandonarea ego-ului, simți acea împlinire pe care nu o poți simții având grijă de tine.

   În copilărie, fiindcă ego-ul nu este încă format pe deplin, oferim această formă de iubire părinților, dăruindu-le senzații unice.

   Frumusețea unui cuplu constă tocmai în grija pe care și-o poartă unul celuilalt. De aceea, într-o relație bună de cuplu, împlinirea și bucuria se simt puternic, iar încredere este esențială. Când spun încredere, nu mă refer la înșelat, ci la capacitatea de a te lăsa pe mâna celuilalt chiar și atunci când ai altă perspectivă asupra situației. Asta nu înseamnă că încetezi să mai ai grijă de tine, ci să-ți dai voie să te lași condus uneori. Poți descoperii astfel un nou univers la care nu ai acces singur.

   Când extinzi acest abandon și față de viață sau față de întreaga creație, vei putea simți bucuria vieții. Abandon nu înseamnă să te dai bătut, ci să faci ce ai de făcut, cu încredere. Dacă ești “copil ascultător” viața îți oferă împlinire.

                                                              Autor: Dan Calotescu